Povestea mea
Ioana aici. Voi fi brutal de sinceră. Întotdeauna sunt, însă povestea de astăzi cere de la mine un nivel încă și mai mare de autenticitate și vulnerabilitate. De ce? Pentru că este o poveste despre vindecarea sexualității. Povestea mea, personală.
Am împărtășit, în repetate rânduri, cum și cât mi-a schimbat viața întâlnirea cu Oana. Bucățile pe care am ales să le dau mai departe au fost, însă, în mare parte, frânturi de realitate; am vorbit despre acele episoade despre care am crezut că au sens, într-un context mai amplu și din care tu poți extrage informații care te ajută, în mod real, să îți îmbogățești experiența feminității.
Sunt timidă cu detaliile procesului meu de creștere. Sunt conștientă că, la final de zi, atunci când ne deschidem inima, ne vindecăm. Însă, gestul nu este, mereu, atât de simplu.
Orice proces de creștere și transformare cere de la tine să te privești pe Tine, cu lumini și umbre. Ești tu cu Tine, trecând prin foc și furtună, făcând lucruri pe care le-ai crezut imposibile. Procesul implică atingerea rănii de care ai fugit toată viața, complet absentă de la realitatea că, de fapt, rana este rădăcina florii de Lotus, simbolul renașterii tale.
Una dintre rănile mele cele mai profunde este legată de sexualitate
Nu am știu asta mult timp. Până când a început să doară. Strașnic.
Toată viața m-am considerat o femeie “normală”, orice ar însemna asta. În mintea mea, credeam că ce simt este plăcere și că ceea ce ofeream la schimb era firesc.
M-am pictat în culorile unui “spirit liber”: “e OK dacă nu există intimitate sau blândețe aici. Nu e o condiție obligatorie. Așa e viața.” Minciună mai mare nu aveam.
Cu toate că nu m-am folosit niciodată de sexualitate pentru a-i manipula pe bărbați, am folosit-o, cu voluptate, pentru a mă manipula pe mine.
Legenda spune că Oscar Wilde ar fi fost cel care a spus că: “Totul este despre sex, mai puțin sexul. Sexul este despre putere.”
Pentru mine, are sens.
Nu am folosit niciodată sexualitatea ca pe o monedă de schimb, însă m-am sprijinit pe ea pentru a-mi masca lipsa de încredere în mine. Dacă se putea, de ce nu?
Mare parte din timp, dinamica aceasta era satisfăcătoare. În spatele sentimentului trecător de putere lucram, însă, minuțios, la amorțirea tuturor simțurilor.
Întâlnirea cu Oana, discursul ei și experința workshop-urilor de feminitate au venit și cu bune și cu rele. Oana a fost cea pe care am auzit-o, pentru prima dată în viața mea, folosind cuvintele “intimitate” și “vindecarea sexualității”.
Ceea ce pentru multe alte femei era o perfectă normalitate, pentru mine era o noutate absolută, pe care o priveam cu ochi mari și curioși.
Îmi amintesc și astăzi. Când am filmat, pentru programul Sensuality Masterclass, tutorialul despre Puterea Vindecătoare a Atingerii, am fost paralizată două zile.
Cum este, oare, posibil ca atâta frumusețe și tandrețe să te țintuiască în pat?—Mă întrebam.
Preț de multe luni, mi-am întors privirea de la sentimentul de îngheț și durere. Speram că a sta în mediul Oanei va fi suficient. Îmi repetam că voi “absorbi” informația, iar această osmoză va genera, cumva de la sine, vindecarea.
Fals. Ceea ce simțeam era aproape de nesuportat. Trăiam de pe o zi pe alta, negociându-mi supraviețuirea cu o durere sfâșietoare, obligată să ascult părerile și judecățile celor din jur.
De întors la vechiul meu mod de a fi nu mai putea fi vorba. Acum, văd frumusețea pe care o ratam. Și observ cum toți anii aceia în care m-am păcălit singură că “așa e normal”, mi-au rănit corpul, sufletul și spiritul.
Rezistența mea la schimbare a fost enormă
Într-un fel, toți fugim de schimbare. Unii mai abitir decât alții. Și, crede-mă, am fost extrem de creativă în a inventa povești care să îmi justifice această rezistență.
Nu îmi făceam practica, decât forțată de împrejurări. Intuiția nu m-a înșelat: mediul m-a infuzat cu o nouă perspectivă. Mi-a arătat că se poate și altfel. Că sexualitatea este o stradă cu sens dublu, pavată cu prezență, blândețe și iubire; că intimitatea nu este o metaforă și că plăcerea este cheia către vindecare, nu vreo acrobație. Însă eu tot continuam să fug.
Acum, știu că senzualitatea este poarta către vindecarea sexualității
Da, știu că am făcut maximum 30% din munca pe care Oana o predă în programul Sensuality Masterclass. Mai știu, însă, că acum sunt gata să fac pasul către mai departe. A venit natural.
Dacă mi-e frică? Imens. Știu că voi avea tentația să fug. Știu că rezistența mă va sabota, din nou. Știu că voi plânge, iar.
Mai știu, însă, că fuga și scuzele sunt motivul pentru care, astăzi, nu este nimeni lângă mine cu care să împart lucrurile pe care le-am învățat și emoțiile pe care le trăiesc.
Am chiulit de la un număr considerabil de lecții, însă pe multe dintre ele le-am asimilat prin durere.
Nu îți cunosc povestea. Sper, din toată inima, să fii una dintre norocoasele care au avut șansa să trăiască darul senzualității și experiența intimității, a conexiunii sau a comuniunii.
Iar dacă istorisirea mea a trezit ceva în tine, crede-mă, nu am fost niciodată mai sinceră ca atunci când spun că prețul pe care îl plătești, privându-te de experiența feminității, cu tot ce înseamnă ea—frumusețe, pasiune, senzualitate, sexualitate—este prea mare.
Oriunde ai fi în povestea ta, îți mulțumesc că ai citit împărtășirea mea, până la final, și te aștept în programul Sensuality Masterclass pentru—în cuvintele Oanei—cea mai frumoasă transformare a feminității tale.
Cu prietenie,
