Ioana aici. Mă bucur tare mult să ne reconectăm, după atâta vreme!
Dacă te întrebi ce am făcut, între timp, iată răspunsul, pe scurt: am învățat să am grijă de Fetița mea Interioară.
Mai specific, “tema” pe care am primit-o de la Oana, pentru această vară, sună astfel: “cum o protejezi pe Fetița ta Interioară de energii negative și oameni cu atitudini toxice și cum o ții departe de contexte care îi pot face rău? Cum te asiguri că Fetița ta Interioară nu va mai lua, niciodată de aici înainte, decizii care nu îi sunt benefice?”
Da, știu, o temă complicată. 🙈 Însă, totodată, absolut indispensabilă dacă obiectivele, pe termen lung, sunt vindecarea și maturizarea emoțională.
Ești curioasă care a fost reacția mea inițială și ce am făcut, ulterior?
Citește mai departe întreaga poveste și descoperă care sunt cele 3 lucruri simple pe care le fac, constant, pentru a avea grijă de Fetița mea Interioară.
Însă, înainte de orice altceva, iată întregul context.
Cu doi ani în urmă, am spus “DA” procesului de vindecare emoțională
Într-o bună zi, am conștientizat că singura cale prin care pot ieși dintr-un lung șir de decizii proaste, cu rezultate dezastruoase, nu putea fi alta decât să spun DA unei solitudini vindecătoare.
Ce a cerut acest proces de vindecare de la mine?
Pe scurt, să pun capăt tuturor obiceiurilor proaste.
Prima provocare?
Să descopăr care sunt aceste obiceiuri proaste.
Cea de-a doua provocare?
Să accept că, paradoxal, toate deprinderile mele erau, de fapt, deghizate: pe moment, mă făceau să mă simt bine.
Ce înseamnă asta, concret?
Simplu, majoritatea lucrurilor pe care le făceam și marea parte a oamenilor cu care îmi plăcea să îmi petrec timpul erau fundamental nepotriviți pentru mine.
Cum altfel ai putea explica faptul că, absolut de fiecare dată, sfârșam în același loc, mai ceva ca o căprioară rănită?
La un moment dat, trebuie să accepți că, dacă continui să repeți aceeași dinamică, așteptând să se întâmple un miracol, este destul de evident că trebuie să te reevaluezi: cum alegi, de ce alegi, ce compromisuri faci, ce compromisuri nu faci și, mai ales, să începi să vezi ceea ce nu vezi.
Ce nu vedeam eu era că Feția mea Interioară alegea, de fiecare dată, în locul meu.
Voia să fie văzută, iubită și apreciată.
În realitate, însă, nu era pregătită nici să fie văzută, nici să fie iubită, nici să fie apreciată.
Se îndrăgostea, de fiecare dată, nu pentru că era pregătită, ci pentru că era singură. Și s-a luptat cu imposibilul, nu pentru că ar fi știut calea, ci pentru că voia să fie apreciată.
Procesul de vindecare mi-a cerut să petrec mult timp cu mine însămi
Singurul mod în care puteam fi sigură că Fetița mea Interioară era în siguranță a fost să o țin departe de oameni.
O vreme, a funcționat. La un moment dat, însă, această formă de izolare a început să devină obositoare.
Și aici intervin întrebările Oanei: “cum o protejez pe Fetița mea Interioară de energiile negative, de persoanele toxice și de contextele nebenefice? Și cum pot să mă asigur că nu va mai lua niciodată decizii care îi pot face rău, fără ca asta să implice să o țin departe de oameni?
Onest vorbind, când am auzit aceste întrebări, m-am înfuriat. Din nou, toată lumea primește ca temă să danseze în lumina lunii, în timp ce eu rămân acasă și fac muncă de vindecare. 😒
Însă, imediat, am avut un moment rar de AHA: Stai! Cheia nu este să faci una sau alta, ci să le poți face pe amândouă, într-un mod sănătos și împlinitor!
În sfârșit, am înțeles:
Să am grijă de Fetița mea Interioară nu trebuie să se simtă ca o pedeapsă, ci ca un ritual care îi lasă spațiu femeii să se exprime dintr-un loc de libertate.
Acestea fiind zise, iată 3 dintre lucrurile pe care le fac, constant, pentru a avea grijă de Fetița mea Interioară.
Sunt prezentă și conștientă de timpul pe care îl petrecem împreună
Primul lucru pe care l-am învățat de la Oana este că atunci când vine vorba despre Copiii noștri Interiori, lucrurile nu trebuie să fie nicidecum sofisticate. Cel mai simplu lucru pe care îl poți face este să le conștientizezi existența și să fii intențional(ă), atunci când petreci timp cu ei.
Așadar, indiferent dacă pot petrece cu Fetița mea Interioară cinci minute sau șaizeci de minute pe zi, cheia este să fiu pe deplin prezentă.
Întotdeauna am avut nevoie să petrec mult timp cu mine însămi, însă niciodată nu am știut, cu exactitate, de ce.
În timp, prin observare, am înțeles că, în acele momente de aparentă solitudine, Fetița mea Interioară vorbea cu mine despre nevoile, dorințele și visele ei. Tot ce trebuia să fac era să ascult.
Acum, o fac.
Ma joc cu ea
Un alt lucru pe care l-am învățat, prin observarea activă, este că niciodată Copiii noștri Interiori nu aleg pe baza vreunei examinări scrupuloase. Nu sunt prezenți la ideea de “angajament” și, cu siguranță, nu fac o analiză cost – beneficiu înainte de a face ceva. Tot ce își doresc este să joace. Pur și simplu.
Așadar, un alt lucru pe care îl fac pentru a fi sigură că Fetița mea Interioară nu face alegeri proaste, din plictiseală sau din nevoia de atenție, este să mă joc, activ, cu ea.
Mergem la film și mănâncăm înghețată. Mergem la cumpărături și citim romane polițiste.
Copiii Interiori nu sunt tocmai pasionați de meditație și nici nu au obiceiuri spirituale sofisticate. Așa că, multe dintre lucrurile elaborate pe care le facem, ca adulți, pentru dezvoltarea noastră personală, pe ei s-ar putea să nu îi impresioneze mai deloc. Desigur, excepții există. Touși, Fetița mea Interioară este orice, însă numai spirituală nu. Ceea ce o ține, cu adevărat, ocupată este să încerce mereu lucruri noi.
Așadar, cât de des cu putință, mergem să alergăm și să țopăim. Facem drumeții și surf, călărim și tragem cu arcul. Am încercat chiar și Jiu Jitsu, dar am abandonat rapid. Necesită prea multă disciplină, iar Fetița mea Interioară nu are o relație tocmai bună cu disciplina.
Negociem de la egal la egal și îi explic de ce este important să lase Femeia să aleagă bărbatul
Și iată-ne ajunși și la punctul nevralgic al povești: bărbații. 😅
Am avut nevoie de un deceniu și jumătate de întâlniri catastrofale pentru a înțelege cel mai simplu lucru: copii se joacă, femeile aleg conștient. Prin urmare, cea care poate și trebuie să aleagă bărbatul este Femeia, nu Fetița.
Fetițele se joacă și își așteaptă Prințul.
Femeile sunt prezente și își atrag Regele.
Știu, sună complicat. Dar nu este imposibil.
În cazul meu, acesta este un capitol care încă se scrie.
Între timp, am învățat să îi controlez zvăcnirile fetiței, promițându-i că, dacă renunță la mirajul James Bond și Indiana Jones, o voi iubi etern și necondiționat, o voi aprecia și o voi lăsa (ocazional) să se uite la filme cu cowboy.
Vorbesc cu ea și explic de ce James Bond nu ne va putea face niciodată fericite și că trebuie să învățăm să vedem în bărbați nu doar ce este interesant, ci și ce este autentic, curajos și intim.
Din nou, aceast capitol încă se scrie și suntem toți curioși să vedem ce se va întâmpla, în cele din urmă. 💁♀️
Dar tu? Cum ai grijă de Fetița te Interioară? Ce ți-ar plăcea să descoperi despre ea? Lasă-ne comentariile și întrebările tale, aici.
Cu toată ❤️,
