Când suntem mici, primim adesea reproșuri că visăm prea mult și că ne lăsăm purtați de fantezie. Și ajungem condiționați să “fim cu picioarele pe pământ”, adică să nu acordăm spațiu suficient imaginației.
Uităm, astfel, că imaginația ne conectează cu focurile adânci ale inconștientului și că ea ne poartă către trăirea unor experiențe noi și transformatoare.
De fapt, în imaginație ne întâlnim cu părți neștiute din noi, care vor să aibă o voce și să fie exprimate. Sunt acele aspecte care, atunci când stăm față în față cu cele mai arzătoare dorințe pe care le credem imposibile, ne arată o nouă cale, dincolo de ce știm și mai aproape de ce ne dorim.
Copilul Interior este acea parte din noi care deschide drumul către dimensiunile adânci ale sufletului nostru și ne inițiază în comorile și în moștenirea lui.