Când suntem mici, ni se reproșează, adesea, că visăm prea mult și că ne lăsăm purtați de fantezie. Așa ajungem să trăim condiționați de “a fi cu picioarele pe pământ”.
Uităm să acordăm spațiu suficient imaginației și nu suntem obișnuiți cu ideea că, în fapt, suntem creatorii propriei noastre realități.
Uităm că imaginația ne conectează cu focurile adânci ale inconștientului și că ea este cea care ne poartă către trăirea unor experiențe noi și transformatoare.
În imaginație ne întâlnim cu părți neștiute din noi, părți care vor să aibă o voce și să fie exprimate. Vorbim despre acele aspecte care, atunci când stăm față în față cu cele mai arzătoare dorințe pe care le credem imposibile, ne arată o cale nouă, dincolo de ce știm și mai aproape de ce ne dorim.
Copilul Interior este acea parte din noi care deschide drumul către dimensiunile adânci ale sufletului nostru și ne inițiază în comorile și în moștenirea lui.