În anul 1977, Robyn Davidson, o tânără australiană în vârstă de 27 de ani, decide să pornească în călătoria vieții ei.
Acompaniată de patru cămile și de cățelul Diggity, timp de nouă luni, Robyn traversează, în deplină singurătate, imensitatea deștertică a Australiei, din orașul Alice Springs, până la Oceanul Indian. 2.700 de kilometri de noi începuturi. Dacă îți este greu să traduci cei 2.700 de kilometri, cam atât măsoară distanța dintre București și orașul Barcelona.
Întrebări, întrebări…
De ce face Robyn asta? Mergând pe nisipurile mișcătoare ale speculației, cel mai probabil, din dorința de o lua de la capăt; din nevoia de a găsi răspunsurile la întrebările care ne macină, de cele mai multe ori, pe toți, chiar dacă nu mereu avem și claritatea necesară cu privire la forma reală a acestor întrebări — cine sunt eu, ce îmi doresc de la viața mea, care este scopul meu aici și pentru ce ar trebui să fiu, oare, recunoscătoare?
Dacă ești curioasă cu privire la răspunsurile pe care le găsește Robyn și, mai ales, cum le găsește, te invit, cu putere, să vizionezi filmul “Tracks” (2013), ecranizarea poveștii ei.
Totuși, motivul real pentru care am început cu acestă mică istorisire este pentru că știu că și tu ai trecut, treci sau vei trece prin acestă nevoie de a o lua de la capăt — orice ar însemna asta, pentru fiecare dintre noi, în particular.
Desigur, nu toată lumea simte chemarea unei călătorii la limita supraviețuirii; însă, aproape sigur, toți ne lovim, la un moment dat, de dorința de a ne găsi sau de a ne regăsi în ritmurile și culorile adevărurilor noastre personale.
Cea mai frumoasă călătorie
Am să îți spun, însă, un secret — adesea, cel mai vast deșert pe care trebuie să îl traversezi este acela al propriului tău suflet.
Iar ca să poți duce la bun sfârșit călătoria, ai nevoie de aceeași determinare, tenacitate, curaj și timp ca în cazul traversării unui deștert de nisip.
Însă, bucuria pe care o simți atunci când faci ultimul pas doar foarte greu își va găsi egalul.
În realitate, extrem de rar se întâmplă să putem parcurge aceată vastitate singuri, fără ghidare și fără o structură puternică de sprijin.
Și nu pentru că nu am avea determinarea necesară sau suficient curaj; ci pentru că, în orice călătorie am porni, pe teritorii necunoscute, avem nevoie de o hartă și de o mână care să ni se întindă, atunci când simțim că am ajuns, într-un fel sau altul, la marginea teritoriilor cartografiate.
Tainele Feminității Sacre îți oferă acestă hartă și accesul la structura de sprijin de care ai atâta nevoie în, poate, cea mai frumoasă călătorie a vieții tale — aceea a descoperirii propriei tale feminități.
Cum anume se întâmplă asta?
Ce înseamnă, concret, să îți descoperi feminitatea?
Cum îți poate schimba lucrul acesta viața?
Te invit la Introducere în Tainele Feminității Sacre, pe 28 noiembrie, începând cu ora 20.00, pentru a afla, concret și în detaliu, răspunsurile.
Și, pentru că tot suntem în energia noilor începuturi, te anunț, totodată, cu imensă emoție că această seară deschisă, precum și workshopul Tainele Feminității Sacre (care va avea loc pe 2, 3 și 9, 10 decembrie) sunt ultimele, nu doar din această toamnă, ci și din următorul an, cel puțin.
Vom fi alături de tine aici și vom continua să pregătim noi și noi surprize, însă acesta este ultima ediție a Tainelor Feminității Sacre, wokshopul care a ghidat sute de femei către tărâmuri înainte neimaginate.
Așadar, dacă știi, în adâncul sufletului, că sunt deja luni bune de când ai vrut, prima oară, să îți oferi acest dar, însă, din varii motive, ai amânat, te invit, cu putere, să iei acum decizia de a porni în călătoria care îți va transforma viața, într-un mod aproape magic.
Ne vedem pe 28 noiembrie, la o seară de feminitate puternică și plină de emoție.
Cu drag,
